minciuni

-când pleci? vreau să am patul înapoi odată.

-când nu o să mă mai vezi înseamnă că am plecat.

-nici acum nu te văd.

-înseamnă că am plecat.

-unde?

-într-un loc în care sunt dorită. un loc în care sunt iubită cu adevărat.

-vrei să zici că eu nu te iubesc?

-da. asta vreau să zic.

-de unde şti?

-mi-ai demonstrat în ultimele zile. am înţeles. acum eşti liber. du-te şi distrează-te în lumea ta. eu o am pe a mea. iar lumea mea este prea diferită de a ta. în lumea ta nu pot respira. minciunile au format un colier pe care îl poartă toată lumea. iar perlele lui mă sufocă.

vis

-tu ce vise ai?

-păi nu ştiu...

-haide! cu toţi avem un vis măcar.

-nu ştiu... visez să am o familie, bani, casă mare, o maşina scumpă...

-hmmm... doar lucruri materiale...

-dar tu ? tu ce îţi doreşti ?

-eu...? îmi doresc să am curajul să devin ceea ce sunt şi să fac un safari. acolo, să dorm afară, să fug pe dune... am auzit că simţi că zbori...

-şi ce eşti tu cu adevarat ?

-nu ştiu..tocmai de aia vreau să aflu...

-mie mi-e frică de ceea ce sunt cu adevărat.

-dar ce eşti tu cu adevarat ?

-un criminal. omor suflete mincinoase.

cuvinte

-eşti bine?

-da. sunt bine. pansamentul de cuvinte pe care mi l-ai pus a funcţionat.

-ai avea nevoie de o cură.

-o cură cu cuvinte?

-da. o cură. am făcut şi eu una odată.

-şi doare?

-da. uneori doare. când sunt pansamente de adevăr. alea dor uneori.

There are two of us

-unde eşti?

-aici. lângă tine. nu mă vezi?

-nu.

-asta pentru că nu mai ţi la mine.

-dar tu ţi la mine?

-păi eu te văd, nu?

-mda...

-păcat. ar fi putut ieşi ceva frumos.

-dar a fost frumos.

-da. a fost. dar tu vei uita mult prea repede toate astea. acum plec. vine ea şi eu nu îmi mai am rostul. ne vedem când pleacă.

[linişte]

-bună.

-nu cu tine am vorbit mai înainte?

-nu. aceea era cealaltă eu. cea care te înnebuneşte.

-şi tu ce faci? şi tu mă înnebuneşti?

-nu. eu îţi ţin de urât până îşi face efect medicamentul care ţi l-a dat.

-şi când îşi face efectul ce se va întâmpla?

-vei muri.

[un bărbat în halat alb intră]

-iar vorbeşte singur?

-da.

-i-ai dat medicamentul?

-i l-a dat cealaltă asistentă.

-uite. a adormit.

-nu. a murit.

ţi-am furat ziua de naştere

-ţi-am furat ziua de naştere.

-cum?! cum ai făcut asta?

-pur şi simplu.

-păi asta nu înseamnă că eu nu m-am mai născut ?

-ba da.

-şi ce sunt eu acum ?

-eşti doar o amintire.

-în mintea cui ?

-a mea.

-îţi mai aminteşti de mine ?

-da.

-de ce ?

-pentru că ţin la ţine, prostuţule...

-da ?

-ce naiv eşti...