miercuri, 19 mai 2010

călătorie în trecut part II

Cerul albastru o orbea aşa că a fost nevoită să îşi plec privirea. Avea picioarele unei copile de 6 ani. S-a uitat repede la mâini şi a observat că şi mâinile îi erau întinerite. A căutat să se privească într-o oglindă şi a recunoscut grădina şi livada bunicilor. Strugurii i-au inundat nările cu mireasma lor densă pe care aproape o putea atinge. Iarba verde şi grasă îi gâdila călcâiele mici. Bunica făcea de mâncare în bucătăria veche de vară pe care bunicul a construit-o în tinereţe. Acum erau amândoi bătrâni, iar timpul a săpat văi adaci pe faţă lor. Oamenilor le place să le numească riduri. Ea le spune paşii timpului.

Bunicul a văzut-o şi s-a oprit din săpat. A strigat-o bucuros deschizându-şi braţele pentru a o îmbrăţişa. Atunci fericită a fugit la el. L-a îmbrăţişat cât a putut de tare. A dorit că această îmbrăţişare să nu se mai termine niciodată. Dar bunica a venit în grabă şi ea să o îmbrăţişeze şi i-a distrus planurile. Îmbrăţişarea bunicii era mai uşoară, mai grijulie. Întotdeauna bunica a fost mai atentă cu ea.

După ce i-a îmbrăţişat, au condus-o în bucătărie unde a văzut ce gătea bunica atât de atentă. Dulceaţă de căpşuni. Era preferata ei. I-au spus că a trecut mama ei pe acolo cât a fost plecată şi că a lăsat un bilet pentru ea, pe pat. A plecat grăbită să îl citească. În drum spre cameră a dat de vechea ei prietenă. Pisicuţa pe care a botezat-o Cathy. A zăbovit jucându-se cu ea până când a venit bunica să îi spună că e vremea prânzului. După ce a intrat înapoi în bucătărie a ridicat privirea din nou la cer. De data asta nu a mai fost nevoită să îşi plece privirea, deoarece soarele era pitit după un nor alb de puf. Cerul era acum brăzdat de nori. Dar bunica nu a lăsat-o să admire în continuare cerul pentru că mâncarea era de mult în farfurie şi nu aştepta caldă până la venirea ei, aşa că a plecat să manace.

După ce a terminat a ieşit din nou să admire cerul, dar ceva i-a atras atenţia. Bunica a uitat ceva pe băncuţa unde obişnuia ea să se joace. S-a apropiat să vadă ce este. De la depărtare părea doar o grămadă de cârpe vechi. A crezut că sunt cârpe de bucătărie. Dar când a ajuns mai aproape şi-a dat seama ce era. Bunica cosea o păpuşă nouă. A luat-o în braţe şi a stans-o tare. Dar un ac i-a intrat în mână. Mirosul de sânge i-a invadat nasul şi a leşinat.

va urma...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu