Mă uit în urmă la clipele acelea fumoase. La serile când stăteam amândoi povestind, râzând. În special povestind. Da. Când încă mai vorbeam. Acum nu o mai facem. Eram sigură că aşa o să se întâmple. Dar tu mi-ai promis că nu se va întâmplă asta. Uite că s-a întâmplat. Da. Plâng. Plâng pentru că am ţinut la tine, iar ţie nu ţi-a păsat deloc.
Îmi amintesc cum stăteam până târziu. Când eram amândoi, pierdeam noţiunea timpului şi a spaţiului. Atunci eram doar noi, într-un loc unde nu există timp. Ce bine era. Încă mai simt mirosul tău. Miroseai a caramel. Când intrai, simţeam acei fluturi în stomac, apoi începeam să tremur. La început am crezut că e frig, dar până şi tu care erai aşa de călduros erai în tricou.
Îmi amintesc camera întunecoasă, cu geamuri groase. Pijamaua mea cu pantera roz, pijamaua ta maro cu alb. Stăteam amâdoi, cu câte un pahar de lapte cald în faţă. Aburii fierbinţi care ieşeau din pahare răspândeau un miros puternic de lapte, care se amesteca cu mirosul tău de caramel. Şi stăteam aşa amâdoi, în pijamale, cu paharele în faţă, ochelarii aburiţi, ca doi copii. Apoi venea mama. Căpcăunul cel rău care ne alunga. Eu plecam, iar tu rămâneai cu paharul în faţă aşteptând. Laptele se răcea, rămânea doar mirosul tău, iar ochelarii nu mai erau aburiţi. A doua zi o luam de la capăt, până într-o zi, când tu nu ai mai venit.
Te-am aşteptat toată după-amiaza. Apoi a venit căpcăunul şi a trebuit să plec din nou. A treia zi iar am aşteptat, dar tu tot nu ai venit. Laptele se terminase deja de mult, dar cutia era încă în frigiderul vechi. Credeam că dacă o să o vezi acolo vei veni. Aveam paharele pregătite. Apoi am crezut că ştiai că cutia e goală, aşa că m-am dus şi am cumpărat alta. Dar tu tot nu ai venit. După câteva zile am renunţat. Cel puţin aşa credeam. Mi-am spus că ea cumpără lapte mai bun, dar nu cumpăra deloc.
Atunci am revenit în lumea reală. Am înţeles totul. Era doar un joc de-al tău. Unul dintre jocurile tale sadice, care are ca personaje oameni reali. Am fost doar o piesă. Nu am jucat bine şi am fost dată afară. Dar nu am jucat bine pentru că am niemeni nu mi-a spus regulile. Ba mai mult. Nimeni nu mi-a spus că e un joc. Un joc în care miză erau totuşi sentimentle mele. Am pierdut. Nu mai am sentimente. Le-ai câştigat pe toate. Foarte bine. Ţi le dăruiesc. În lumea asta nu am ce face cu ele. Pastraza-le tu. Poate într-o zi, îţi vei deschide un magazin. Un magazin cu sentimente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu