luni, 19 decembrie 2011

m-am eliberat

-am plecat. am întârziat deja.
-te așteaptă iar el?
-nu e un el. e o ea.
-poftim? o ea? dar credeam...
-credeai ce?
-pai credeam că...
-credeai greșit. mă așteaptă realitatea.
-of! iar ai început cu epitetele. știi că nu țin pasul când începi să vorbești în dodii.
-metafore.
-mă rog! nu îmi pasă!
-normal. ție nu îți pasă de nimic.
-ba da, îmi pasă! îmi pasă de...
-nu mă interesează. plec acum. dacă nu pornesc, o voi pierde.
-te rog. pierde-o!
-nu. pentru ce?
-pentru mine.
-realizezi ce îmi ceri? tu nu ai putut renunța la 5 minute din timpul tău liber. crezi că voi renunța la ea doar că să vi tu să îți desfășori în voie jocurile? te înșeli, dragul meu. acum plec.
-vin cu tine!
-nu poți. nu vei supraviețui. fiecare are felul lui de a privi realitatea. pentru tine realitatea este să te joci cu mintea oamenilor. cel mai bine te simți atunci când controlezi pe cineva. poate ai reușit deja și cu noua ta prietenă. dar eu mă voi eliberă. va fi nevoie de timp și de răbdare. dar până la urmă voi reuși. știu asta. voi fi liberă. și Doamne, ce bine va fi!

marți, 13 decembrie 2011

lașul și figuranta

-mi-ai promis.
-știu. îmi pare rău.
-ba nu. nu îți pare.
-cum să nu îmi pară rău?!
-nu. nu îți pare rău pentru că nu ai ținut la mine niciodată.
-...
-puteam să jur.
-poftim?
-nimic. las-o baltă.
-nu. nu vreau să o las baltă. hai să vorbim.
-aha. acum vrei să vorbim, nu? ei bine acum nu mai vreau eu să vorbim. dute la prietena ta cea nouă. discută cu ea.
-despre ce tot vorbești?
-despre prietena ta cea noua. am observat că pentru ea ai timp. mă gândeam că vorbești cu ea.
-e doar o prietenă. nu cred că e cazul să faci o scenă din asta.
-ba da. cred că e cazul. am înghițit în sec de prea multe ori.
-trebuia să îmi spui de la început dacă nu îți convine.
-parcă nu credeai să e cazul să fac o scenă din asta.
-de ce faci chestia asta tot timpul?
-pentru că nu pot altfel. așa sunt eu. îmi pare rău că nu mă pot schimba după bunul tău plac.
-ești ironică.
-tu m-ai făcut așa. de la tine am învățat asta.
-figuranto!
-a! tot eu sunt aia figurantă. de ce? pentru că m-am săturat să îți înghit toate scuzele? pentru că m-am hotărât să nu mai tac?
-pentru că ai devenit insensibilă. nu te mai interesează prin ce am trecut. habar nu ai!
-probabil. și numai tu ești vinovat pentru asta. am devenit așa pentru că mi-au ajuns nopțile nedormite, zilele în care nu eram în stare să fac nimic, în care nu puteam nici să mănânc pentru că numai gândul la tine îmi umplea stomacul cu griji. griji care uneori nu mai aveau loc și ieșeau la iveală pentru a face loc altora. probabil e modul meu de a mă proteja de nesimțirea ta. Pe lângă asta mai ești și laș. nu înțeleg cum te suporți.

luni, 7 februarie 2011

inuman

M-am chinuit să îmi pun atâtea măşti apoi ai venit tu şi mi le-ai dat jos... Nu şti de câte ori am înghiţit în sec când vorbeam la telefon, iar tu, dintr-o dată nu mai răspundeai. Te-ai gandit vreodată cum mă simt când îmi spui toate acele lucruri care, crezi tu, mă vor face să spun ce simt pentru tine? Nu îţi voi spune, orice ai face! Mi-am jurat asta şi o să mă ţin de cuvânt. Te-ai pus vreodată în locul meu? Şti cum e să simţi în acelaşi timp ură şi afecţiune, nervozitate şi calm, tristeţe şi fericire? Le-ai simţit vreodată simultan? Şti cum e să nu şti care sentiment e mai puternic? Şti cum e să nu poţi alege unul? Şti cum e? Şti? Nu şti! Pentru că tu nu eşti om! Nu mai ai nimic în tine care să indice asta.