călătorie în trecut part III

Când s-a trezit se afla din nou pe bancheta din spate a maşinii. Şi-a privit mâinile. Şi-a privit picioarele. Nu mai erau ale unei copile de 6 ani. A privit în faţă. Nu era în grădină bunicilor. Şi-a amintit că au murit în ziua în care bunica a terminat de cusut utima ei păpuşă. În faţă era mama şi tata. Atunci şi-a dat seama că a visat. Ce a visat a fost de fapt amintirea ultimei vacanţe petrecute cu bunicii. Încerca de mult să uite, dar visul acesta nu o lăsa. Aşa că, pentru a uita măcar pentru un moment, şi-a mutat privirea pe geam. Maşina nu mai stătea. Pornise de mult. Şi-a dat seama după peisaj. Lanul de grâu nu mai era. Era înlocuit de un loc deschis, necultivat. La marginea lui era un tei. Semăna cu teiul din faţa casei bunicilor. A început să plângă.